baba - da-te-n ...matii . I am late already

Poveste ei, poate fi si a noastra... 2nd story

Nici nu stiu cu ce sa incep sau daca ar trebui sa incep! Ma numesc Patricia, sunt din Arad, am 29 de ani si am o poveste tare trista. Pot sa spun ca viata mi-a dat o palma atunci cand ma asteptam mai putin, atunci cand trebuia sa incep sa-mi traiesc si eu viata alaturi de persoana iubita.

Ne stiam de foarte mult timp, aveam bunici in acelasi sat si a fost prima mea dragoste. Era cu 2 ani mai mare ca mine, era frumos, destept, atent, avea o voce minunata cand imi canta la chitara. Pentru ca mie imi placea melodia lui Banica, ”Poveste”, a invatat versurile si mi-o canta. De fapt imi canta orice, Bertzi, Holograf... orice. Niciodata nu l-am vazut trist sau obosit, intotdeauna era vesel, ma asculta, ma iubea si ne intelegeam super, imi citea gandurile.
In 2001, Vinerea Pastilor a cazut pe 13 aprilie. Atunci am hotarat ca viata mea fara el nu ar avea sens. Il iubeam si mi-a aratat ca si el ma iubeste cu adevarat. Aveam pe atunci doar 22 de ani, credeam ca totul e roz, ca nimic nu ne va despartii, ca in sfarsit voi putea sa fiu cu iubirea vietii mele, cu Puisorul meu. Dar cat de mult m-am putut insela!Au trecut 2 luni de fericire, de iubire.
El termina facultatea de agronomie, trebuia sa-si dea doctoratul si mai avea de facut 6 luni de armata din octombrie. In 21 iunie eu lucram de dimineata la cabinetul stomatologic unde eram angajata. Pana la ora 15 cand am plecat acasa, am fost cam nelinistita, asteptam sa ma sune Cosmin, dar telefonul continua sa ramana mut.Am ajuns acasa, am facut baie si cand sa ies din baie ma striga mama.
Avea sa-mi spuna ceva,m-a rugat sa ma asez si sa fiu calma ca are sa-mi spuna ceva. Eu ma gandeam cu groaza ca bunica mea care era bolnava a murit. Dar ce mi-a spus m-a socat. Cosmin al meu a avut un accident! Nu a mai trebuit sa-mi spuna nimic, stiam ca a murit, simteam.
Din acel moment totul e in ceata pentru mine, nu imi mai amintesc multe.A venit seara, a venit cineva la noi, niste prieteni, rude si eu speram sa-mi spuna cineva ca totul a fost un vis, ca nimic nu e adevarat, ca Cosmin traieste si ca va veni la mine. Dar nu s-a intamplat asa. A doua zi umblam plansa prin oras cu o verisoara sa-mi cumpar haine negre pentru iubirea mea.
E atat de dureros si acum abia mai pot scrie, lacrimile imi tasnesc pur si simplu din ochi. De ce a fost asa dura viata cu mine? Cu ce putea gresi asa de tare o copila de 22 de ani incat sa merite una ca asta tocmai cand totul era roz, frumos si plin de iubire? Nu stiu cum au trecut zilele acelea pline de durere, nici anii astia ce s-au scurs de atunci!
Si acum mi-e tare greu si imi doresc sa pot da timpul inapoi, sa-i mai pot mangaia o data parul, sa-i mai pot spune o data ca il iubesc, sa-l mai pot saruta o data! Nu e drept! Si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la el. De cate ori sunt trista, suparata, dezamagita, ma gandesc la el si totul e la fel de dureros ca in prima zi. Atatea lacrimi am plans pentru el incat ma mir ca mai pot plange!
Acum sunt casatorita, am un baietel de aproape 9 luni dar nu sunt fericita. Sotul lucreaza in politie, e o persoana care nu-si exteriorizeaza sentimentele. Eu sunt prea sensibila, vorbareata, dragastoasa pentru el. Nu stiu de ce il iubesc! Nu seamana nici pe departe cu celalalt.
Cosmin ar fi facut orice numai sa nu ma vada trista sau suparata! Mi-e asa de greu! De multe ori nu stiu ce sa mai fac ca sa-mi fie mai usor, ca sa nu ma mai gandesc asa la el. De asta v-am scris, poate o vorba buna de la voi imi va mai alina suferinta! Stiu ca au trecut deja 9 ani, ca e prea mult de cand sufar, ca ar trebui sa ma eliberez, dar... pur si simplu nu stiu cum sa fac. Va rog ajutati-ma!

Povestea 1

Am 30 de ani se vreau sa va spun povestea mea de iubire care se poate sfarsi sau poate sa devina mai puternica. Totul a inceput in vara lui 2003 cand am intalnit-o pe cea mai frumoasa femeie, femeia de care m-am indragostit ulterior.La inceput am vorbit foarte mult pe Internet, dupa ce am inceput sa ne cunoastem mai bine cautam tot mai des compania celuilalt, apoi ne-am intalnit fizic si ne simteam tot mai bine impreuna. Am ajuns sa ma indragostesc de ea foarte repede, era un inger, era femeie perfecta.
Mi-a spus de la inceput ca are o familie care nu o prea lasa sa iasa, un tata foarte sever, si o sa fie foarte greu sa ne vedem. Insa cel mai important lucru a fost ca mi-a mentionat de la inceput ca nu o sa imi spuna ca ma iubeste pana nu o sa simta asta. I-am apreciat foarte mult sinceritatea si nu m-am speriat de toate problemele generate de familia ei. Am acceptat sa ne vedem mai rar, sa ne auzim mai rar, de dragul ei as fi acceptat orice.La banchet mi-a spus primul "Te iubesc"Au trecut cateva saptamani de tatonare, ea avea mult de invatat deoarece avea bacalaureatul si apoi admiterea la facultate, ne-am vazut de cateva ori in parc, am stat de vorba, trebuie sa va spun ca mai mult ea vorbea pentru ca eu eram foarte timid. Dupa cateva intalniri am ajuns si la momentul primului sarut. Eram ca doi ingerasi, frumosi, tineri, indragostiti. In seara banchetului ei mi-a spus ca ma iubeste si ca vrea sa luptam pentru relatia noastra.Am continuat sa ne vedem pe ascuns, tot in parc, tot noi doi pe o bancuta. Intalinirile noastre erau destul de scurte, dar ne simteam foarte bine amandoi, stateam imbratisati, ne sarutam, ne spuneam vorbe dulci. Eram ca doi copii, ne bucuram impreuna, ne intristam cand trebuia sa ne despartim, ne scriam scrisori, ne sunam cand puteam pentru a ne spune vorbe dulci. Era o relatie pe care probabil multi nu o intelegeau, dar noi doi eram siguri de dragostea noastra, luptam pentru ea, eram doar noi doi in lumea noastra.Nici distanta nu a distrus sentimentele noastre.Am plecat apoi in strainatate, ca orice tanar la vremea aceea pentru a incerca sa imi fac un viitor mai bun. Am plecat fara sa stie, pur si simplu nu aveam cum sa o anunt deoarece am fost nevoit sa iau decizia foarte repede, iar ea s-a suparat crezand ca o parasesc. I-am explicat pe urma printr-un email de ce am hotarat asta, a inteles si am continuat sa tinem legatura prin scrisori. Cand a implinit relatia noastra un an, i-am facut o surpriza: am sunat-o. Nu ne mai vazuseram de foarte multe timp, ea a fost foarte surprinsa, eu aveam lacrimi in ochi si ii spuneam ca o iubesc si ca imi este dor de ea.In toamna m-am intors acasa, ea a intrat la facultate dupa un an petrecut acasa. A incercat de doua ori sa intre la o institutie importanta, nu a reusit si a ales sa mearga la o alta facultate. Statea in camin pentru ca facultatea era in alt oras. Am vizitat-o cand m-am intors, am petrecut o zi impreuna, plimbari, imbratisari, vorbit dulci, era totul minunat.Eram amandoi virgini.Relatia era tot secreta si ne feream pe strada sa fim tandri pentru ca ne putea vedea cineva. Am acceptat in continuare sa mergem mai departe, dupa cum am mai spus de dragul ei as face orice. O data la doua saptamani petreceam un weekend la ea in camin. Dormeam impreuna, faceam dus impreuna, gateam impreuna, ne simteam bine impreuna si fara a face dragoste. Mentionez ca amandoi eram virgini si ea era de conceptia sa nu faca dragoste pana in noaptea nuntii. Am acceptat si asta fara sa clipesc, o iubeam si ea ma iubea, era tot ce conta pentru noi.Am continuat sa o vizitez la doua saptamani, mai ieseam in oras, mai stateam la ea in camin sau la alti prieteni de ai mei care stateau in chirie si ne lasau sa stam la ei cand erau plecati. Asa s-a intamplat sa fim noi doi intr-un apartament intr-o seara, am inceput sa ne sarutam, ne-am excitat mai tare si s-a intamplat sa facem dragoste pentru prima oara. A fost un lucru divin, pentru ea a fost mai dureros pentru ca a sangerat destul de mult. Eram fericit ca s-a intamplat, am inceput amandoi sa descoperim ce minunat este sa faci dragoste cu persoana pe care ai asteptat-o atat de mult.
Primele certuri
A urmat o cerere in casatorie din partea mea si un raspuns favorabil din partea ei. Eram cei mai fericiti oameni de pe Pamant. Insa cum toate lucrurile bune au un sfarsit, si la noi lucrurile au capatat usor, usor, o noua forma. Eu am inceput sa fiu prea posesiv, cateodata prea protector si ei incepea sa nu ii placa cum ma port cu ea in anumite momente. Nu imi zicea direct dar imi dadeam seama din comportamentul ei. Ma iubea asa de mult incat nu vroia sa strice buna dispozitie cand ne intalneam.Au aparut primele mici certuri, apoi ne impacam si iar era bine. Ca in orice relatie, momentele bune alternau cu momentele rele. Nu eram de acord sa iasa in oras seara, imi era frica sa nu pateasca ceva, orasul era destul de mare si daca nu eram cu ea nu eram de acord sa iasa.A terminat facultatea si a revenit in orasul natal, ne vedeam mai rar deoarece relatia noastra era tot secreta, ne vedeam mai mult la mine cand eram singur. Petreceam mai mult timp facand dragoste, comunicarea trecuse pe planul doi. Nu mai era relatia pe care o aveam la inceput. Au trecut anii si in relatia noastra se pierduse inocenta. Nu puteam iesi in oras din cauza ca ne cunostea multa lume si ne temeam ca nu cumva sa afle parintii ei de noi. S-a angajat la o companie multinationala si cateodata mai simtea nevoia sa iasa cu colegii sa socializeze, sa se cunoasca mai bine cu ei. Eu nu eram de acord, eram invidios ca poate sa iasa cu ei, dar cu mine nu, ma gandeam ca toti incercau sa flirteze cu ea, unii dintre ei erau chiar mai insistenti. Relatia noastra se indrepta spre dezastru! Prima pauza.Avea nevoie de liniste, de mult timp pentru a-si indeplini sarcinile de serviciu, ne vedeam din ce in ce mai rar, vorbeam si mai putin la telefon. Practic, ne vedeam de doua-trei ori la doua saptamani, cate o ora, si mai vorbeam in jur de doua-trei minute pe zi la telefon. Se dedica in cea mai mare parte a timpului muncii. Este o femeie foarte inteligenta, vrea sa demonstreze ca este buna in ceea ce face, nu exista nimic sa nu fie in stare sa faca, iar angajatorii nu au gresit atunci cand au inclus-o in echipa lor. Au fost alte fete inaintea ei pe acel post dar nu au rezistat, ea vrea sa demonstreze ca poate si face cateodata chiar mai multe decat i se cere.
Seara cand venea acasa isi aducea de lucru, pentru mine nu mai avea timp. Ma suparam si cateodata fortam nota, se supara si ea si asa am ajuns ca intr-o seara sa imi transmita prin sms ca relatia noastra s-a terminat, ca are nevoie de o pauza in care sa nu ne mai vedem, sa nu ne mai scriem si sa nu mai vorbim la telefon. Am crezut ca se prabuseste totul peste mine, imi era foarte greu dupa sase ani si jumatate sa nu o mai vad, sa nu o mai aud, sa nu mai stiu nimic de ea. Nu imi venea sa cred, i-am scris de cateva ori si am suparat-o si mai tare. Mi-a cerut patru luni de pauza in care sa nu mai avem nici un contact insa fara sa imi garanteze ca dupa aceea noi doi vom mai fi un cuplu.Eternitatea dureaza doar sase ani?Sunt foarte trist dar sunt hotarat sa ii acord aceasta pauza, stau zi si noapte si ma gandesc la ea, mi-am dat seama de ce avea ea nevoie si vreau ca dupa cele patru luni sa incerc sa o fac sa inteleaga ca m-am schimbat si ca am inteles tot ce mi-a spus. Nu pot sa traiesc fara ea, tot viitorul meu este construit in jurul ei, ma trezesc noaptea si plang, cateodata merg pe strada si imi curg lacrimile pe fata, sunt distrus. Nu am crezut ca poate sa fie asa de greu sa nu vezi pe cineva, sa nu vorbesti cu acea persoana.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa imi cititi povestea de dragoste, aveam nevoie sa vorbesc cu cineva. Sper ca dragostea va invinge si vom fi din nou impreuna si ne vom iubi mai mutlt ca inainte. Odata, pe cand eram fericiti, noi doi am zis ca vom fi impreuna pentru eternitate. Eu sper ca eternitatea nu inseamna sase ani si jumatate.
Voi ce parere aveti?!