Black Thoughts

nici nu stiu cum sa incep ... cu toate ca abilitatile de comunicare sunt destul de dezvoltate.. chiar nu imi gasesc cuvintele ... simt nevoia (inexplicabil) sa iti impartasesc cateva ganduri... nu stiu daca e bine sau nu .. insa this is what i feel now...




sunt intr-o pasa proasta... de ceva timp .. nimic nu ma multumeste .., nimic nu ma face sa "simt ca traiesc".. sa tresar .. sa spun ca "abia astept sa fac un lucru" .. nu..chiar deloc... monotonia a intrat in viata mea.. si eu i-am lasat cale libera.. ceva de genul : "da poftiti va rog.. sunteti binevenita" ...



ma uit in jurul meu.. aceeasi oameni .. dimineata ma duc la serviciu ...in autobuz same people ... ajung la serviciu ..the same... another day is gone...day by day...



caut sa evadez din aceasta "umbra" care s-a abatut asupra mea.. si realizez ca nu am cum .... de fapt nimic si nimeni nu ma ajuta... ... vreau ceva nou, vreau .. "sa simt ca traiesc" .. sa ma bucur de fiecare zi ...sa simt emotii noi.. sa traiesc clipe de care mai tarziu sa imi aduc aminte cu drag si cu zambetul pe buze.... de aceea am impresia .. si sper sa ramana la statutul de impresie.. ca "nimeni nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele " ...

eu nu caut ... ceea ce doresc eu ...nu se cauta. "ca posibili clienti"... ca sa zic asa ... persoanele care au facut parte din viata mea... aveau asa.. un fel de "ceva".. care m-au atras, (altfel nu acceptam nici macar o intalnire "de ... cunoastere mai bine" ) dar mai tarziu s-a dovedit a fi neinsemnat acel "ceva".. si imi doream mai mult (inca imi doresc) ... nu ca eu as fi perfecta .. departe de gandul asta... sunt un om normal ... "cu ganduri marete" ... de a deveni "cineva" ... sunt incomensurabil de sensbila .... dar in acelasi timp crud de realista si directa, "specialista"in a spune lucrurilor pe nume (heiii ...alba e alba si neagra e neagra.. la mine nu exista gri " .).....



am multe de daruit.. (doar "celui" care merita)... vreau sa fiu langa acel "cineva" sa ii spun ca nu e singur, ca il respect( pt ceea ce e), ca sunt langa el (chiar daca poate sunt departe) ca il sustin in tot ceea ce el crede ca e bine si ca am incredere in el... ca il pot intelege ... ca oricand se poate baza pe mine si ca el e pe primul loc ... ca ii pot da sfaturi, (in masura in care o pot face bineinteles).... sa nu ma faca sa ma simt "superioara" in anumite cazuri (sau invers) ci mereu egali ... (pentru ca toti suntem oameni pana la urma urmei ).... nu am pretentia la "fat-frumos cu stea in frunte"... nici la "bogatiile lumii ".... doar cineva sa ma inteleaga (respecte) cum sunt (cu bune si rele) ... sa ma alinte si sa imi spuna o vorba buna, atunci cand am nevoie.... sa am cui sa fac o supriza .si sa ramana placut surprins

...sa inteleaga ca....noi in general femeile "nu suntem un robotel de bucatarie " ... si ca ..daca nu am chef de gatit (diverse motive)... poate manca si ce gaseste in frigider......sa fie in stare sa spele si singur (cu ajutorul masinii de spalat of course) nu sa ma astepte pe mine sa ma intrebe.."auzi, nu stiu sa bag si tricoul asta?poate se curge" ) ... sa aibe curajul sa imi spuna in fata tot (ca-s bune sau rele.. nu conteaza.. nu sa tina in el.. apoi la o eventuala "cearta" sa scoata pe gura vrute si nevrute).... sa dea si el cu aspiratorul ..ca asta nu e "munca" doar de femei...... in fine ..sunt multe de insirat ...

nu cred ca sunt pretentioasa (zic) ... doar vreau ceva ... "bun in viata mea" atat.. crezi ca cer prea mult...?



e trist.. crede-ma.. sa stai..sa cunosti... si sa vezi ca...parca nimeni nu e "pentru tine" ...